Arta frate!
Dimineata din nou Saturday, Aug 23 2008
Despre prostie lauren hill 6:50 am
E dimineata din nou. E dimineata si e sambata. E dimineata si soarele straluceste bland. E dimineata si aud ca sunt prea bun pentru a fi adevarat. De la Lauryn Hill.
O astfel de dimineata ne ajuta sa ne aducem aminte de ce traim…
A trecut ceva vreme de la ultima postare. Dupa doua luni si jumatate de calatorit, a luat sfarsit si mica mea peripetie prin Europa. Pe anul acesta, cel putin. Rezumatul intr-un articol viitor.
Dupa o perioada de ajustare (a se citi stat degeaba in casa ) am hotarat ca trebuie sa gasesc o solutie sa traiesc. Ca un specimen mai mult sau mai putin integrat in societate ce sunt, am decis sa ma angajez. Avand in vedere ca a trecut un an si 3 luni de cand nu am mai avut un job full-time, am considerat ca este timpul. Oh girl, my girl, was i wrong so much.
Asa ca dau niste mailuri, si stabilesc o intalnire cu niste unii. Nu dau nume, caci nu sunt pitzipoanca sau pitziponcel cu blog de “advertaizing”. E suficient sa spunem ca foarte multi ar presta diverse servicii (orale/anale) pentru a penetra barierele acestei firme. Cumva sub influenta stilului de viata detinut in ultima vreme, uitasem cum are loc un interviu.
Ca sa nu se piarda timp, am dat interviu simultan cu directorul, o tipa de la resurse umane, si ceva gen programatorul sef de la divizia online unde urma sa fiu angajat. E suficient sa spunem ca singurul care a mers bine a fost partea tehnica a interviului. Sa revedem cateva intrebari si raspunsuri:
TheBosS – “Si spune-ne Mircea, de ce vrei sa lucrezi la noi?”
Yo – …(pff.. ce intrebare…) “…Uhm..pai.. nu vreau sa lucrez neaparat la voi. Vreau sa lucrez punct.”.
…………………….un moment de liniste……………………………..
TheBosS – “Pai da… dar de ce vrei sa lucrezi?”
Yo – ( o da.. intrebarile devin din ce in ce mai corporatiste..) “Pai de ce lucram cu totii? Pentru bani. Pentru a supravietui. Pentru a ne permite sa traim intr-o socie…” ..si aici ma intrerupe.. cam nesimtit 
TheBosS – ”Bine, Bine, dar pe langa bani, trebuie sa mai existe ceva, nu? O pasiune, o dorinta de a te perfectiona si…”.. aici il intrerup eu, ca am vazut ca se poate.
Yo – “Nu va suparati pe mine, insa cati oameni stiti sa lucreze din pasiune? Cati oameni fac exact lucrul ce il visau cand erau copii? Cati oameni nu stiti care au terminat o facultate si lucreaza intr-un cu totul diferit domeniu? Si daca stiti astfel de oameni, cati dintre ei ar lucra fara sa fie platiti?”
…………………….alt moment de liniste, posibil doua……………………………..
Resource Girl – “Buna Mircea. Banuiesc ca ai auzit despre firma noastra, nu? “
Yo – “Pai am zis sa nu vin nepregatit. M-am uitat si eu pe gugle un pic.”… privind in ochii ei, abilitatile mele telepatice m-au informat ca gandea in acea clipa exact ca in reclame. Ce taran!
Resource Girl – “Pai noi suntem bla bla si facem bla bla si avem bla bla si putem bla bla si am realizat bla bla si vom realiza bleahhhhhhhh….”. Discursul standard memorat de-acasa. Deodata tace. Acuma, oi fi eu taran (si chiar apreciez la mine faptul ca recunosc acest lucru, fata de multi ce inca sunt in denial ), insa nu am sesizat nici o intrebare in monologul mai sus amintit. Oricum, era clar, trebuia sa zic ceva. Toti ochii erau pe mine.
Yo – “Ok…”
…………………….silence……………………………..
Bun, au mai fost niste intrebari, insa trecem peste ele. Cand am plecat de la interviu,a ramas ca o sa ma caute ei daca este cazul lunea viitoare. Evident, nu aveam nici o sansa. Sau asa credeam.
Luni primesc mail. Felicitari Mircea! (am castigat la loterie? ) BINE AI VENIT IN * *** *********.
Am primit oferta de angajare. Minus 500 de euro la salariul propus de mine. Acuma, deoarece tocmai m-am ciocnit brutal cu mediul bullshitocorporatist romanesc, ma cam decisesem sa nu ma mai angajez. Dar am zis sa radem un pic impreuna. Le-am raspuns la mail, 1) ca sa le corectez cateva greseli gramaticale din documentele oficiale 2) sa vad cat de mult pot sa intind coarda. De bine de rau, era destul de clar ca ma vor. Au mai ridicat salariul, au mai scazut perioada de proba, am mai facut niste ajustari.
Nice to know they care. Insa ma hotarasem sa nu imi vand sufletul pentru bani.
Cand, ce primesc pe mail. Un test psihologic. Stiti genul de test. Contine 300 de intrebari, care de fapt sunt doar 20 exprimate diferit si amestecate. Care ma intreaba daca prefer sa imi petrec vacantele la munte sau la mare, sau daca prefer sa stau singur acasa sau sa ma duc la un party, etc samd. Problema la acest tip de teste o reprezinta faptul ca nu contin nici o provocare pentru persoane cu un IQ peste 80. Insa esenta lor este sa determine daca tu o sa fii un sclav bun. Vor sa vada daca te joci frumos cu ceilalti copii, daca asculti si executi ordinele primite, daca esti o persoana ce nu se enerveaza usor, etc etc etc.
Cert este ca toti stim ce raspunsuri sa dam la un astfel de test.
Cert este ca am raspuns 50% adevar, 50% bullshit.
Cert este ca am primit urmatorul raspuns:
“Draga Mircea, noi iti multumim pentru interesul acordat, dar te anuntam ca nu putem merge mai departe deoarece in urma testarii psihologice, s-a vazut ca nu ai un profil care s-ar potrivi celui pe care il cautam noi si care s-ar integra in echipa noastra.”
Oh nu, s-ar parea ca ADN-ul meu nu contine gene de sclav.
Nasol moment
Prima zi departe Tuesday, May 27 2008
on the road 6:20 pm
Daca viata ar fi fost un film prost, acum ati avea in fata ochilor imaginea unor foi din calendar ce se rup una cate una, sub presiunea unui vant imaginar. Insa viata nu bate filmul, si tot ce pot spune este ca cele 13 zile au trecut. Unele mai incet, altele mult prea repede, insa faptul ramane ireversibil. In ciuda unei suite de evenimente neplacute si nefericite ce au aparut inainte de momentul culminant si nu merita mentionate, am plecat.
Sa incepem cu inceputul.
Ziua 1
Revenind la parabola cu filmul plin de clisee, iata avem in fata imaginea unui Remi Barberin1 modern, ce pleaca sa descopere lumea, singur, cu un rucsac de boarfe si un laptop mai mult sau mai putin penultima generatie. Primul lui drum cu avionul a inceput cu un cliseu al societatii moderne. Decolare intarziata 40 de minute din cauza unui arab suspect, pe numele lui Ahmed (Accentul se pune pe h). Evident, publicul nu s-a putut abtine de la glume “explozive” timp de 3 ore si 20 de minute. Turbulente majore in ultima jumatate de ora, interval in care glumele despre arabi s-au oprit. Probabil au fost inlocuite cu rugaciuni pioase, rostite in gand, insotite desigur de dorinta arzatoare (un pic de “pun”) de a nu ajunge in iad pentru viata pacatoasa dusa pana in acel punct. Desigur, daca supravietuiau, urmau sa fie buni samariteni. Parol!
Trecand peste, ajungem la prima destinatie.
Madrid
1) Aeroportul Barajas.
Aici au atins picioarele mele pentru prima data in cei 23 de ani de existenta pamantul spaniol. Desigur, daca indraznim sa ii spunem acestei locatii AEROPORT, atunci Baneasa este o cocina de porci, o hazna, o constructie preistorica, s.a.m.d. Si da, Barajas este un aeroport.
2) Metroul madrilen.
Pornind de la prezumtia ca taximetristii au acelasi caracter hulpav peste tot pe glob, am decis sa ma deplasez spre centrul Madridului cu metroul. Pentru cine nu stie, metroul madrilen este considerat unul dintre cele extinse si eficiente retele de rame din lume. Cu toate acestea, la ora 6 este aceeasi aglomeratie infecta ca si in Bucuresti.
Locuri ce am vizitat. Centrul de Arta Regina Sofia (expozitii permanente Salvador Dali Pablo Picasso precum si multi altii ce nu ii stiu pe motiv de incultura).
Muzeul Prado (Velasquez, Rembrandt, Goya, etc)
Plaza Mayor
Plaza Puerta del Sol. Aici as vrea sa fac o precizare. Deoarece in cele 3 zile petrecute aici am umblat mult pe propiile picioare, am observat foarte multe lucruri interesante. De exemplu, din Puerta de Sol pornesc in toate directiile multe strazi. Una dintre acestea este str. Monterra. Ce este remarcabil la aceasta strada este faptul ca la ora 16:00 partea dreapta era ocupata de doamne cu carte de munca a celei mai vechi meserii din lume. Curve. Ce este si mai remarcabil este faptul ca toate vorbesc limba.. Puteti ghici? Desigur.. vorbesc despre.. dulcea limba romaneasca. Inalte, scunde, grase, slabe, aici se regasesc multe dintre fetele ce castiga un ban cinstit. Aici se gasesc multe prietene sau sotii ce lucreaza drept menajere, ingrijitoare sau culegatoare de diverse fructe, dupa cum stiu cunostintele lor. Aici lucreaza carnea ce nu mai are loc pe centura. Aici regasim ce are mai bun de oferit tara noastra.
Desigur, mai sunt si exceptii. De exemplu personaje de sex masculin ce zici ca sunt luati de pe cocalari.com ce incanta trecatorii cu duioase cantece de jale la acordeon sau alte instrumente specifice. Sau cersetori.
Una peste alta, Madridul este un oras dragut, ce merita vizitat, macar cateva zile. Un oras comercial, unde ai nevoie de ceva resurse pentru a supravietui, insa merita. Am facut si poze, poate o sa le urc data viitoare. Urmatoarea statie este in drum spre Portugalia, in Galicia. Mai multe detalii, data viitoare.
Cheers, si va urez daca nu se poate altceva, macar vreme buna sa aveti in Romania .
1 – Caracterul principal din Singur pe lume – Hector Malot
Au mai ramas trei spre zece Thursday, May 8 2008
on the road 8:56 am
Si apoi au mai ramas trei spre zece. Un numar prim spre un numar par.
Un simbol al experientei ce va sa vina.
Acum ceva timp, alaltaieri ca sa fiu mai precis, mi-a venit stralucita inspiratie sa plec. Si nu oriunde, ci in ceea ce se va dovedi a fi fie aventura vietii mele, fie un dezastru ireprosabil, in functie de ce se va intampla.
M-am decis sa plec. In lume. Cat de departe vad cu ochii imaginatiei.
Cu aceasta idee in minte, ma uit pe calendar si mi-a atras privirea data de 21 mai. Zis si facut. Am luat-o usor la pas si in 30 de minute aveam si biletul de avion in mana.
Referitor la spontaneitatea acestui gest, am intampinat diverse reactii. Cea mai des intalnita a fost:
“dar cum poti sa pleci si sa lasi totul in urma?”
Inevitabil si in prealabil, m-am gandit si eu la acest aspect, si am impartit problema in trei. Trecut, (ce ai facut pana in acest moment), prezent (ce faci in clipa aceasta) si viitor (ce ai de gand sa faci aici).
Raspunsul este unul foarte simplu.
TRECUT
Raspunsul este unul foarte simplu.
Insa este intunecat si oprit de orgoliul uman, acela ce ne tine spiritul sus in momente de deznadejde.
Acelasi orgoliu ce ne da impresia ca noi avem lucruri. Ca noi posedam multe. Bineinteles, niciodata nu avem
destule si vrem incontinuu, dar nu conteaza. Undeva, ascunse printr-o
cutie de chibrit, sunt lucrurile noastre. Interesant este sa cuantifici, preferabil sa scrii pe o hartie, tot ce detii
pe aceasta lume. Lista mea cuprindea 3 calculatoare , un laptop, un sistem audio 5.1, o imprimanta, o masina de spalat, un cantar, doua gantere, un aparat foto si multe, multe haine. Desigur, am sarit peste multe din lucrurile mici,dar in esenta atat posed la varsta de 23 de ani.
Poate e mult, poate e putin, depinde pe cine intrebi.
Din punctul meu de vedere este putin. Nu cantitativ sau calitativ, ci din punct de vedere al valorii.
Nu este nimic in aceasta lista ce nu poate fi cumparat din nou. Nu este nimic ce nu poate fi inlocuit.
Intrucat lucrurile cu adevarat importante le pastrezi intotdeauna cu tine.
Pasul urmator, optional, este sa afli care este valoarea lor pe piata, si sa faci o suma. Si atunci ai sa realizezi ca de fapt nu ai nimic.
PREZENT
Ce fac acum. Momentan am o mica afacere ce imi aduce un venit limitat, dar satisfacator. Un avantaj desigur este acela ca pot lucra din orice colt al lumii pe exact acelasi venit. Dezavantaj este ca in orice alt colt al lumii nu ma pot extinde. Nu ma pot extinde ca sa pot castiga mai multi bani. Mereu, mai multi bani. Doar banul este singurul numitor comun in societatea noastra.
Cel mai vanat dintre vanate. Cel mai cautat dintre artefacte. Doar el ne aduce fericirea, nu? Desigur, undeva adanc, stim ca acest lucru nu este adevarat. Dar nu ne gandim prea mult la acest lucru. Preferam sa muncim intruna, sa castigam bani, si sa ne cumparam diverse posesiuni cu care sa ne impresionam vecinii.
Pana acum, 2-0 pentru plecat.
VIITOR
Pornind de la ideea mai sus mentionata, sa vedem ce-as putea sa fac in viitor. Care este visul romanesc?
Sa aiba o masina, un apartament/o casa in functie de posibilitati, sa intemeieze o familie din care sa expulzeze cativa plozi, ce sa duca mai departe materialul genetic.
Si eventual, sa nu ii bata la maturitate.
Evident, este destul de greu in ziua de astazi sa iti iei un apartament/o casa, mai ales la boom-ul imobiliar din Romania. Dar nu este nici o problema, intrucat ai cativa prieteni foarte buni, care o sa te ajute. Bancile.
Iei acuma creditul, si nu e problema, ca rata e mica, mai ales pe 20-30 de ani. Desigur ca trebuie sa ai grija sa fii cuminte la serviciu, nu cumva sa te dea afara, dar daca iti joci cartile cum trebuie, pe la sfarsitul vietii o sa ai propria ta casa. O sa fii rege pe domeniul tau. De 60-70 de metri patrati.
Masina, casa, copii. Desigur ca peste 20 de ani noua ta masina o sa fie o rabla. Iar daca mori, apartamentul va fi al materialului genetic inca in viata. Dar, ai dus o viata productiva pentru societate. Si e bine.
CONCLUZIE
Nu militez anti-sistem, anti-societate, anti-orice.
Insa decizia mea personala, este ca pot fi muncitorul fericit al societatii si mai tarziu.
Momentan, plec sa imi cunosc planeta. Plec sa imi cunosc semenii. Plec sa experimentez. Mancaruri, bauturi, droguri, senzatii, culori.
Exista un timp pentru orice. Important este sa nu iti scape printre degete.
Tot vorbeam despre einstein Tuesday, Apr 15 2008
teorii complexe 12:43 pm
Si daca tot am discutat despre o fraza celebra a domnului din titlu in ultimul articol, iata ceva si despre teoria relativitatii:
Despre prostie Thursday, Apr 10 2008
Despre prostie and stiri 2:46 pm
Concluzia unei vorbe foarte populare emisa de un dom’ Einstein era ca prostia umana e infinita. Paralela fiind facuta cu universul, care daca nu e infinit, atunci sigur e al dracului de mare conform sistemului metric . Inevitabil, atunci eu ma intreb: Daca Universul a fost
creat printr-o explozie uriasa de gaze, oare a existat si un Big-Bang al prostiei? O fi existat o balta primordiala compusa din argumentatii ilogice,
dizertatii fara sens, esenta de politicieni, fotbalisti si manelisti, haine cu sclipici si tunsori facute cu aspiratorul? Si prin comparatie, existau oare microparticule inteligente, ce radeau de cele mai sus prezentate?
Care este sursa originala a prostiei omenesti? Evident, am putea sublinia, accentua si enumera un numar de factori mai mult sau mai putini evidenti, fiecare
meritand un articol separat.
Biserica, sistemul educational de stat, sistemul educational privat, cei aproximativi 7 ani de-acasa, abuzuri in familie, anturaje dubioase s.a.m.d.
Insa iata ca s-a descoperit un nou factor, unul modern, ce chipurile ar explica numarul mare de
dobitoace ce respira aerul secolului XXI. E-urile.Conform ziarului The Guardian,
s-au strans niste cercetatori britanici si au facut niste calcule si studii conform carora e-urile din
inghetate, jeleuri, chipsuri, snacksuri, iaurturi si multe alte produse alimentare scad nivelul coeficientului de inteligenta in medie cu 5 puncte. Continua apoi sa explice tipurile de cancer provocate de e-uri, precum si alte boli ce au la baza acelasi numitor comun. A doua vocala a alfabetului. Intregul articol il puteti citi aici
Undeva, intr-un sertar prafuit din creierul nostru, suntem cu totii constienti ca ne auto-distrugem urmand modelul occidental de viata. Cu totii realizam ca, desi e rosu-aprins sau galben-stralucitor, sucul din comert este alcatuit din chimicale intr-o proportie ingrijoratoare. Si incet, incet, mai batem un cui in sicriu. Nimic nou.
Totusi nu pot sa nu ma intreb. Dar pentru restul de 50-60 de puncte, cine este vinovat?
Stirea zilei Tuesday, Apr 8 2008
stiri 7:27 pm
Senatul interzice restul în bomboane
Magazinelor li s-a interzis să mai dea rest în produse, precum bomboane, gume de mestecat, sau alte articole de acest gen.
Măsura este prevăzută într-o propunere legislativă adoptată ieri de Senat, care precizează că “este interzisă plata restului către consumator sub orice altă formă decât acordarea acestuia în numerar”. În caz contrar, comercianţii riscă o amendă între 2000 de lei şi 4000 de lei din partea organelor de control abilitate ale primăriilor, ale Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorului, sau ale poliţiei.
Iniţiativa legislativă aparţine social – democratului Mihai Apostolache, şi a fost votată cu 61 de voturi pentru, 6 abţineri şi un singur vot împotrivă. Executivul a decis să susţină proiectul PSD, după ce a impus micşorarea maximului amenzii de la 10.000 lei la 4000 de lei, motivând că acestea ar fi prea mari în raport cu gravitatea faptei. Legea urmează să fie supusă şi votului Camerei Deputaţilor, cameră decizională în acest caz.
Evenimentul ZIlei
Un mare om a fost intrebat odata de ce nu are nimic impotriva colectivului de
conducere a tarii. Parafrazat, raspunsul lui a fost urmatorul:
“De ce ar trebui sa fiu suparat pe ei? S-au nascut politicieni? Au ajuns toti la conducere prin mijloace necurate? Nu!
Au crescut in case romanesti, au mancat mancare romaneasca, au fost la scoli romanesti, si provin din familii romanesti. Acestia sunt cei mai buni pe care tara noastra ii poate crea. “
Libertatea de exprimare Tuesday, Apr 8 2008
fara sens 3:38 pm
Libertatea de exprimare.
In trecut, un concept inimaginabil. In prezent, o obligatie.
Acum cateva decade, era un concept ce putini indrazneau sa il puna in actiune. Represaliile erau crunte. Pana la urma, acesta este unul dintre motivele principale pentru care dictatura comunista a fost data jos.
Imediat apoi, lumea a primit dreptul la libera opinie. Nu conta faptul ca nu te asculta nimeni, insa aveai dreptul sa urli din strafundurile plamanilor: Suntem liberi! Avem mai multe tipuri de salam in magazine! Sa vina blugii de la turci! Votul nostru conteaza!
Din nou, nimeni nu te baga in seama, dar erai fericit. Aveai libertatea ta.
Si apoi, a inceput epopeea blogurilor. Repede ca fierul si iute ca otelul, Romania s-a impanzit de bloguri. Unul dupa altul mai plin de culori, poze, litere aranjate mai mult sau mai putin corect in cuvinte ce la randul lor formau mai mult sau mai putin corecte propozitii, fraze, s.a.m.d.
Si toata lumea era fericita. Ce ne mai exprimam noi opiniile. Ce mai scriem noi. Ce formatori de ganduri suntem(aplicabil pentru multi). Vox populis pe steroizi. Si ce pacat ca majoritatea pot fi observati dimineata lecturand adanc din Libertatea. Sau Can-Can. Sau Atac.
La ce bun sa poti vorbi, daca nu ai nimic de spus?
Bine ati venit. Pe acest blog se vor rosti multe.
